Alexandra Muntean este șefa de promoție 2020 de la Liceul Vocațional de Artă din Târgu Mureș. A absolvit clasa a XII-a C, profilul artistic, specializarea arhitectură, cu media 9,96.
Alexandra a participat la concursuri de creație artistică județene și naționale, unul dintre ele fiind Concursul Național ,,Carmen Sylva”, organizat de Muzeul Național Peleș, obținând premiul I. În anii de liceu a fost implicată în activități de voluntariat și la școli de vară, una dintre ele fiind Școala de Vară Ideas &Projects Workshop, în colaborare cu Politehnica București.
Alexandra Muntean a acceptat invitația mures.ro de a fi parte a proiectului “Generația 9. Oameni care schimbă”, care vă prezintă profilurile șefilor promoției 2020, de la liceele și colegiile din Târgu Mureș.
Reporter: Cum definești condiția de a fi cel mai bun și cum ai reușit să fii prima, la Liceul Vocațional de Artă din Târgu Mureș?
Alexandra Muntean: Pentru mine, a fi cel mai bun înseamnă a te descoperi, a-ți găsi pasiunea și a munci constant cu dorința depășirii propriilor limite. Consider că nu raportarea la alte persoane, colegi, prieteni, are adevărata însemnătate, ci reflectarea asupra propriei personalități. În fiecare an am aspirat la o poziție mai bună, la o variantă mai bună a elevei care puteam fi, iar prin muncă, autodeterminare și perseverență am reușit să îmi ating acest scop.
Reporter: A fost o performanță pe care ai vizat-o încă de la începutul liceului?
Alexandra Muntean: Mereu am privit studiul cu seriozitate și am știut că efortul depus în cei patru ani se va concretiza într-un mod sau altul. În calitate de șefă de promoție, sunt onorată să îmi pot reprezenta liceul, iar acest statut, îi pot spune, mă ambiționează, îmi dă încredere și îmi confirmă faptul că pot găsi resursele interioare necesare pentru a-mi îndeplini aspirațiile.
Arhitectura este vocația mea și modul prin care îmi doresc să înfrumusețez lumea din jurul meu
Reporter: Care erau visele tale când erai copil?
Alexandra Muntean: Visurile copilăriei mele s-au adaptat diferitelor etape prin care am trecut și pasiunilor pe care le-am avut de-a lungul timpului. Practicând echitația și iubind foarte mult animalele mi-am dorit să devin medic veterinar. Mai apoi, descoperindu-mi pasiunea pentru pictură am hotărât să mă înscriu în clasa a V-a la un profil de artă plastică cu gândul de a deveni designer vestimentar. Acum, sunt convinsă că arhitectura este vocația mea și modul prin care îmi doresc să înfrumusețez lumea din jurul meu. Am păstrat pasiunea pentru pictură intactă, căutând să îmi folosesc creativitatea în viitoarea profesie de arhitect.
Reporter: Ce îți dorești pentru viitor, din punctul de vedere al pregătirii profesionale?
Alexandra Muntean: Nu știu cu certitudine care va fi traseul meu profesional, însă sunt sigură că va fi în domeniul arhitecturii. Am fost acceptată la universități atât în Marea Britanie (University of Manchester, Oxford Brookes University, University of Nottingham), cât și în Turcia, dar doresc să aplic și în țară deoarece consider că pregătirea academică în domeniul pe care mi l-am ales este foarte ridicată în România. Oriunde voi aplica știu că următorii 6 ani vor fi dedicați în întregime arhitecturii.
Vreau să mă număr printre arhitecții ale căror lucrări au devenit iconice pentru societate
Reporter: Unde visezi că vei fi peste 10 ani?
Alexandra Muntean: Peste zece ani aș dori să fac un doctorat în arhitectură, să lucrez într-o firmă prestigioasă și, de ce nu, să îmi clădesc propria afacere. Dar mai înainte de toate, aș dori pe cât posibil să aduc inovație, noutate prin proiectele pe care le voi realiza și să mă număr printre arhitecții ale căror lucrări au devenit iconice pentru societate.
Reporter: Care este mesajul tău pentru liceenii din clasele mai mici?
Alexandra Muntean: Pentru a avea succes și pentru a-și realiza țelurile sunt importante perseverența și munca, dar mai înainte de toate, pasiunea. Le doresc să lucreze cu pasiune, să se implice în totalitate în ceea ce și-au propus. Este esențial să își propună un țel și să muncească cu stăruință pentru realizarea lui. Trebuie să țină cont că un lucru făcut cu plăcere este întotdeauna bine realizat. Înainte de a-i mulțumi pe alții cu reușitele lor și să caute aprobarea celor din jur, trebuie să se mulțumească pe ei înșiși, sa fie mândrii de ce au realizat.
Reporter: Consideri Târgu Mureșul un oraș care îți oferă oportunități? Te gândești să revii în Târgu Mureș, după terminarea studiillor universitare?
Alexandra Muntean: Târgu Mureșul este orașul care poartă majoritatea amintirilor vieții mele, în care se reflectă parcursul meu și locul care prin familie, profesori și oameni inspiraționali mi-a oferit o viziune asupra viitorului meu. Oportunitățile pe care Târgu Mureșul le are se reflectă în formarea noastră de liceeni. În ceea ce privește viitorul, caut mai întâi să mă perfecționez în ceea ce fac, mai apoi, poate mă voi întoarce în Târgu Mureș pentru a aplica cunoștințele dobândite în facultate. În domeniul arhitecturii, cu toate că orașul prezintă o paletă destul de limitată de specializări, consider că oferă destule oportunități chiar și pentru tineri arhitecți.
Pandemia ne-a învățat să discernem adevărul de fals, să știm că nimic nu este cert și că Bacalaureatul și admiterea nu mai sunt doar despre note
Reporter: Cu ce sentimente ai trăit momentul absolviurii, în contextul special din acest an?
Alexandra Muntean: Cu toate că acest context al pandemiei ne-a restrâns modalitățile și posibilitățile de celebrare a absolvirii liceului, desfășurându-se exclusiv online, pe platforma Zoom, festivitatea a fost extrem de emoționantă. Deși premierea și strigarea catalogului nu au urmat tradiția, discursul și amenajarea clasei de către doamna dirigintă ne-au emoționat până la lacrimi. Contextul pandemiei, ne-a făcut să apreciem mai mult familia, profesorii, colegii, prietenii, să prioritizăm ceea ce este cu adevărat important și să găsim valori în lucruri care ni se păreau până acum neînsemnate. Să discernem adevărul de fals, să știm că nimic nu este cert și că Bacalaureatul și admiterea nu mai sunt doar despre note, despre aprobarea socială, ci și despre grija pe care o avem față de noi înșine și față de cei din jur.
