Originea moagănei vine de la șașii transilvăneni și este specifică și acum satelor din sudul Germaniei, dar o mâncare ce a devenit fel principal la multe mese oficiale, după bunul obicei al fostului cancelar Helmuth Kohl, de a-și omeni oaspeții cu ceea ce el spunea că este o delicatesă.
Moagăna se trage de la cuvântul nemțesc “Mogen” (stomac) și noi o găsim prin limba română atunci când vorbim despre chișcă.
Este, de fapt, stomacul porcului, care prima dată se spală din șase-șapte ape, se freacă bine cu bicarbonat pe amândouă părțile, se curăță de piele pe interior și pe exterior, după care iar se freacă, acum cu oțet, pe lângă bicarbonat, iar la sfârșit se clătește bine-bine.
Sașii sunt oameni chibzuiți și renumele li se trage din felul cumpătat în care își gospodăreau viața. La tăiatul porcului, carnea ce pica de pe tabla de slănină și resturile de la pregătirea mușchiului pentru fum nu ajungeau la orătăniile din curte.
Cam o jumătate de kilogram din carnea asta grasă de pe burtă era tăiată mărut din cuțit, după care se căleau două cepe și, împreună cu două linguri de orez și un strop de apă, se amestecau bine-bine. Toată compoziția umplea chișca ce apoi se cosea cu un ac mare și o ață rezistentă. Totul se punea pe un pat de varză murată și se fierbea la cuptor, cam cinci ore, la foc mic. Ce era în interiorul moagănei devenea suculent, iar pojghița de deasupra se făcea crocantă. În împreunare cu gustul verzei murate date la cuptor, era mâncarea ideală pentru serile de decembrie, când tăiatul porcului obliga la o masă cărnoasă, dar în același timp acrișoară, numai atât cât să-ți cadă bine.
INGREDIENTE:
½ kilogram de carne grasă de porc
2 cepe albe
2 linguri de orez
3 linguri de ulei
½ kilogram de varză murată
*din volumul „Istorie cu gust”, primul ghid gastro-turistic al județului Mureș.
Prin parteneriatul mures.ro – Istorie cu Gust, vă prezentăm zilnic o rețetă specifică localităților din județul Mureș.
