Lombardia a fost prima regiune italiană lovită de COVID-19, încă din februarie, și rămâne și acum un focar important de infecție, scrie Politico. Iar furia cetățenilor la adresa autorităților crește, pe măsură ce devine clar că o mare parte din vina pentru uriașa tragedie o poartă autoritățile.
Unii comentatori au explicat că regiunea a fost în mod particular vulnerabilă deoarece are o densitate mare a populației și că nivelul mare al activității economice înseamnă că rezidenții – care au și o vârstă medie mai ridicată decât în restul țării – sunt foarte mobili.
Dar criticii arată cu degetul și spre greșelile decizionale, incompetența guvernului și, în mod surprinzător, eșecurile sistemului sanitar atât de lăudat.
De fapt, spune Massimo Galli, șeful departamentului de boli infecțioase de la spitalul Sacco din Milano, cea mai mare problemă a Lombardiei a fost managementul resurselor sanitare. Toată atenția a fost concentrată pe spitale, care au devenit focare de infecție, iar medicii generaliști au fost ignorați și au fost lăsați fără ajutor pentru a-i trata pe oamenii de acasă.
Sănătatea este o competență regională în Italia, ceea ce înseamnă că țara nu are un sistem unificat sanitar. Slăbit de ani de reduceri de costuri și lipsă de personal, sistemul public a fost copleșit rapid de numărul de bolnavi de COVID-19, scrie Politico.
Ultimele informații care circulă în presa italiană spun că Lombardia, dar și alte regiuni, precum Piemonte și Emilia-Romagna, ar putea să rămână în carantină și după 3 iunie, data la care italienii ar trebui să primească dreptul de a călători între regiuni.
