Lumea este intoxicată cu povești despre mine cum că aș fi rece, distant și arogant, dar nu înțelege că timpul este extrem de important în profesia de medic, iar fiecare minut contează. Poți salva o viață sau o poți pierde, iar amabilitățile și vorbăria nu sunt pentru oamenii faptelor, așa cum consider că sunt dintotdeauna, atât ca sportiv de performanță în tinerețe, cât și ca medic. Vă voi spune două istorii trăite de mine. Una dureroasă și nemeritată, iar alta care mi-a umplut sufletul de fericire.
Prima s-a petrecut în urmă cu trei ani, când cinci polițiști au sărit pe mine și mi-au pus cătușele, pe motiv că am agresat un agent de circulație. Filmarea e publică și acum, iar unii candidați la funcția de primar se folosesc de ea, cu toate că eu nu candidez și nu fac politică. După ce procurorul a văzut filmul, mi-a spus: domnule profesor, nu văd unde ați agresat dumneavoastră pe cineva. Până și Procuratura Generală a constatat acest lucru și a clasat cazul, infirmând acuzele polițiștilor din Târgu Mureș. A fost un atac clar și comandat să mă compromită, dacă profesional n-am putut fi întrecut și nici să mi se aducă măcar o plângere. După ce dosarul meu a fost clarificat cu neînceperea urmăririi penale, mi-am făcut datoria de a continua să pun faptele în lumină și am făcut o plângere penală împotriva polițiștilor.
De un an și jumătate este în derulare aceasta anchetă penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș. Intenționez să cer reluarea de către Parchetul general, pentru că acolo se lucrează mai repede. Și e normal că voi intenta proces civil de daune împotriva făptașilor. Cu toate că am fost considerat nevinovat și polițiștii sunt cei cercetați penal, tot eu sunt arătat cu degetul pentru vina lor. Un abuz nejustificat și comandat politic, așa cum se întâmplă și acum.
A doua istorie cu polițiști a avut loc relativ recent, după ce prima poveste s-a terminat favorabil pentru mine. N-am avut niciodată ceva cu autoritățile, dar șifonarea imaginii mele m-a făcut să le transmit șefilor din poliția din Târgu Mureș să nu mă caute dacă vor avea probleme, pentru că mi-au făcut suficient rău. Totuși, necazul a căzut pe un polițist și a făcut un stop cardiorespirator, iar starea lui era gravă. M-a sunat șeful Poliției rutiere din Târgu Mureș și m-a rugat să-l ajut, pentru că și el m-a iertat doar cu un avertisemnt când alergam spre spital la alt pacient. Le-am spus să-l urce în salvare și să-l aducă repede și cu 150 la oră până la clinica mea pe colegul lui din Sibiu. Așa au și procedat, iar eu mi-am făcut meseria și-am reușit să-i salvez viața pacientului. Peste o vreme, polițistul vindecat a venit la mine împreuna cu soția și copiii pentru a-mi mulțumi. Asta e cel mai mare câștig al vieții mele: să salvez oamenii. Și o fac din toată inima chiar dacă e vorba de dușmani. Dacă sunt lăsat.
Cam așa arată o parte din viața ascunsă a lui Imre Bendek.
