EXCLUSIV: Cum a ajuns fata dintr-un sat mic din Republica Moldova, PRIMA ÎN TÂRGU MUREȘ

0
336

Ana Muntean este șefa de promoție de la Colegiul Național Pedagogic „Mihai Eminescu”, pe care l-a absolvit, cu media 9,93, în clasa clasa a XII-a B, profilul științe sociale – intensiv engleză.

Ana este din Republica Moldova și a fost o prezență foarte activă în viața Colegiului, cu participări la numeroase concursuri de geografie și limba română.

Ana spune că “nu mă simt și nu m-am simțit niciodată cea mai bună. Niciodată nu m-am mulțumit cu ceea ce am, iar faptul că am avut spre ce tinde, m-a motivat mereu. Probabil, acesta și este secretul succesului meu.

Nu mă întrebați cum o fată naivă și visătoare, dintr-un sat mic, dintr-o altă țară a ajuns șefă de promoție aici, că nu v-aș putea răspunde concret. Probabil, pentru că mereu am fost responsabilă și am știut că tot ceea ce fac e spre binele meu și pentru viitorul meu. Pentru că nu mi-a plăcut niciodată să fac un lucru pe jumătate, ci am dat tot cei mai bun din mine, am pus suflet în tot ceea ce am făcut.”

În Republica Moldova, locul de unde vine Ana, a luat mereu premiul I, în fiecare an școlar care a anticipat liceul.” Cu toate acestea, eram destul  de realistă, știam că îmi va fi greu și nici nu îmi imaginam că voi reuși să am astfel de performanțe, timp de patru ani. Calificativul de „șefă de promoție” este un privilegiu pentru mine, mă simt mândră  și mi-am dat seama încă odată că rezultatele se văd pe termen lung și doar prin multă muncă și ambiție.”

Ana Muntean o întreabă și acum pe mama ei cum era când a fost copil. Și mama îi povestește că “am fost un copil cuminte, care nu și-a dorit jucării și bomboane. Eu țin minte cum dădeam valoare și vedeam fericirea în cele mai mici lucruri. Cum încercam să mă descopăr, încercând toate rolurile posibile: actriță, profesoară, designer vestimentar etc. Eram un copil creativ care dorea să guste din orice. Acum că am crescut, sunt sigură că nu voi înceta să visez, niciodată.”

Acum, Ana Muntean își dorește să urmeze Facultatea de Drept, la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și, dacă ar închide ochii, s-ar vedea „o persoană realizată atât profesional, cât și familial. În ceea ce privește locația, pentru mine locul nu contează atât de mult, contează oamenii de lângă mine și sentimentele pe care le trăiesc. Îmi doresc să mă simt împlinită și fericită, iar pentru asta voi face orice.

Colegilor ei care rămân un an sau mai mulți pe băncile liceului, le spune că trebuie “să se implice cât mai mult în viața școlară, să-și creeze amintiri, să-si facă prieteni și să se bucure cât pot de mult de  momentele petrecute în liceu, pentru că timpul zboară atât de rapid, încât nici nu realizăm. Mie, personal, îmi pare rău că nu mi-am dat seama de acest lucru mai devreme.”

Ana descrie Târgu Mureșul într-un fel interesant: “Deși sunt patru ani de când mă aflu aici, sunt conștientă că mi-ar trebui cam tot atât să cunosc acest oraș. Sunt de părere că oportunități există, însă nu foarte multe. Probabil, în câțiva ani lucrurile se vor schimba. Aș putea să mă întorc aici, însă nu sunt sigură, probabil dacă era familia mea și casa mea aici, atunci răspunsul ar fi fost „Da”.

La terminarea liceului, șefa de promoție de la Colegiul Național Pedagogic „Mihai Eminescu” are un un singur regret: ”Sincer, îmi pare rău că nu am putut sa ne bucurăm de aceste ultime clipe în stilul festiv, tradițional. A fost ceva nou și deosebit pentru noi, dar a trebuit sa ne conformăm. Mi-a fost dificil să-mi țin discursul în fața unei camere web, fără să prind privirile din jur, să simt acele sentimente unice. Cu toate acestea, le sunt foarte recunoscătoare cadrelor didactice pentru că au făcut tot posibilul și nu ne-au lăsat să trecem prin acest ultim an, fără să ne simțim absolvenți.”

Leave a reply