O tânără din județul Mureș își strigă durerea pe Facebook. Singurul loc care i-a rămas, pentru a protesta mut în fața morții tatălui ei.
“L-ați băgat în mormânt nenorociților! L-ați lăsat să moară sub ochii voștri! Ne vedem în instanță, jigodiilor! AȚI LĂSAT UN COPIL FĂRĂ TATĂ, O SOȚIE FĂRĂ SPRIJIN ȘI PRIETENI SINGURI! CÂT VĂ RABDĂ DUMNEZEU, MĂ INCONȘTIENȚILOR? Nimic nu îl mai aduce înapoi, nemernicilor! V-ați bătut joc! Odihnește-te în pace, scumpul meu tată! Nu va rămâne așa! Durerea și lacrimile nu ni le ia nimeni, iar pe tati nu îl mai aduce nimeni și nimic înapoi!”
Acesta este mesajul tulburător, publicat astăzi.
Denisa Bianca Jurje a postat și aseară, în ziua care a precedat decesul tatălui ei, un mesaj tulburător, filmat în fața Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș.
În clinica în care era internat, nu se găseau medicamentele de care tatăl fetei avea nevoie. Și trebuiau aduse de acasă. Ajunsă în fața spitalului, fata a fost tratată cu ignoranță și dispreț, de toată lumea: de la portar, la brancardieri, la asistente și la medici.
Redăm mesajul integral al unei tinere disperate, care între timp și-a pierdut tatăl.
După textul care îi arată disperarea, puteți vedea și imaginile pe care Denisa le-a filmat în fața Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș. Evident, imagini cu “un puternic impact emoțional”.
Cui îi mai pasă, acum?
Un om a murit.
Încă unul, numai bun de pus în raportarea de mâine.
“15 noiembrie 2020, ora 10 jumate, aproape 11 de fapt, în fața Spitalului Județean Târgu Mureș. Suntem români mari nu, Bravo, mă românilor, mă! Sunteți patrioți nu glumă, voi nu vă jucați, nu? Ce-ați făcut, mă? Vă lăudați în fiecare discurs degeaba? Asta faceți? Stau amărâții ăia și nu are nimeni treabă cu ei. De ce stau aici? Uite, de-asta: o plasă cu laxative. Șase laxative, mai exact. Pentru că spitalul nu are. Stă amărâtul ăla de trei zile și nimeni nu-l bagă în seamă. L-au adus din accident și un pahar cu apă nu i-au dat. I-au dat sâmbătă dimineața un ceai?!? Asta-i mâncarea pacientului în România, nu? Un ceai, după o zi. Urlă omul de durere, dar ce vă interesează pe voi? Care-i problema voastră? Am vrut să-i lăsăm pachetul ăsta portarului, dar nu se poate, că nu intră în atribuțiile lui să țină un pachet până vine brancardierul. Aaa, și un brancardier pe secție. Suficient, nu? Ce contează că stau oameni ca proștii în fața porții și se duc acasă și își lasă bolnavii aici? Ce vă interesează pe voi? Scaunul e cald, locurile vi-s asigurate, banii vin…Timpul trece, leafa merge. Ce vă interesează pe voi, măi jegurilor, măi ipocriților? Stau așa în fața spitalului și aștept să vină cineva să-mi spună că tati e ok și să-i ducă laxativele, pentru că ei nu au. M-am dat jos din pat să aștept în fața spitalului să primesc indolență, să sun la asistente, să-mi răspundă <<n-a murit, e bine>>, poate răbda 10 minute. După un chin de 3 zile, rabdă 10 minute, nu? Rabdă, nu? Românul rabdă…Ce vă interesează pe voi, măi jegurilor? Vă bateți joc de tot ce înseamnă sănătate și popor…Să vă fie rușine! Și asta vine din partea unui suflet de copil, al cărui tată e în spital și se chinuie. Bunicii sunt cum sunt și mami e acasă, e distrusă. Trei zile n-am știut nimic de tata și dacă astăzi nu veneam să mă interesez, când aflam? Peste o săptămână, două, trei? Veneam să-l recunosc la morgă? Cu asta ne lăudăm noi, ăsta-i sistemul nostru. Bravo! Ați reușit să distrugeți tot ce a avut România! Mi-e silă de voi, mi-e scârbă. Să vă fie rușine tuturor care stați acolo și nu faceți nimic pentru oamenii ăștia care se chinuie”
www.facebook.com/100054455306776/videos/161246992367143/
