MĂRTURIA ȘOCANTĂ a unei mureșence băgată cu forța în spital, după ce i s-a spus că are coronavirus

A fost testată pentru coronavirus în aer liber, într-o zi de marți, în jurul prânzului, împreună cu colegele ei. Totul părea o procedură de rutină, impusă de munca într-o casă în care acordă asistență pentru copii. Ziua a continuat la fel de frumos, ca și cum n-ar fi primit vizita medicală “obligatorie”. Seara, pe la ora 9, a primit un telefon care credea că îi va schimba viața. Era anunțată că a fost depistată pozitiv la testul coronavirus.

Șocul de moment, panica din sânul familiei, spaima legată de ce urmează au fost ingredientele macabre ale unei nopți în care i s-a spus să sune singură la 112, să se “autodenunțe” ca fiind purtătoare de coronavirus și să cheme ambulanța. A avut timp să-și facă bagajul, pentru că “astronauții” au ajuns târziu, spre ora 2 și jumătate, în toiul nopții.

Totul se întâmpla exact acum două săptămâni.

A ajuns, pe targă dar fără izoletă, la secția de Pneumologie a Spitalului Clinic Județean Mureș. A avut șansa să stea împreună, în același salon, cu colegele ei și după câteva zile a mai venit o femeie cu afecțiuni oncologice. La fel, asimptomatică.

“Eram 22 de femei, care foloseam două toalete și două dușuri. Nu am avut niciun simptom de COVID19, în toată perioada în care am stat în spital. Dar eram în același loc cu bolnave internate de 5-6 săptămâni, pe care le auzeam tușind și care chiar se aflau într-o suferință reală.”

Femeia ne-a spus că toate cadrele medicale “ne întrebau în fiecare zi dacă nu ne doare nimic, dacă nu au apărut simptome. De fiecare dată răspundeam negativ și atunci ne întrebau, mai în glumă, mai în serios, ce căutăm acolo”.

Puterea psihică pe care au încercat să și-o inducă le-a ajutat să treacă și peste condițiile în care au fost tratate: “ni se lua tensiunea cu același tensiometru cu al bolnavelor simptomatice. De fiecare dată, ne dezinfectam singure pe mâini cu dezifectantul pe care ni l-am adus de acasă”.

Așa au trăit la Pneumologie vreme de aproape o săptămână, fără vreun simptom asociat coronavirusului.

În a șasea zi, dimineața, li s-a făcut al doilea test, care a fost negativ. Aveau să afle vestea în cursul aceleiași seri, deși erau convinse că nu avea cum să iasă altfel.

După încă 24 de ore li s-a repetat testul, care și acesta a ieșit negativ, după care au fost externate.

“Ne-au aruncat dosarul medical de la etajul 1, pe geam. Abia când am ajuns acasă am realizat că nu am primit medicația care era trecută în fișa de observație. Am avut diaree vreme de mai multe zile, iar pe foaia de observație scrie că am primit în fiecare zi probiotic. De fapt, am primit un singur plic, timp de o săptămână. În fișa unei colege scrie că a primit medicamente pentru tensiune, dar nu i s-a dat nici măcar o pastilă.”

Diagnosticul de externare este formulat ca pneumonie interstițială în resorbție.

Femeia nu știe dacă va da sau nu în judecată statul român. Cere doar atât: să i se trimită pe email radiografia pulmonară, din care să rezulte acest diagnostic. Pentru că ea știe că, în toată această perioadă, nu a tușit nici măcar o data și că nu mai fost răcită de cel puțin un an.

Și-a făcut și testul serologic, care identifică expunerea persoanelor la virusul SARS-CoV-2. Rezultatul este negativ. Nu a avut niciodată coronavirus!

Mai are o dilemă: de ce recoltările pentru prima probă, care a determinat-o pozitiv COVID19, au fost  superficiale, în aer liber, în condițiile în care probele pentru testele care i s-au luat în spital au fost cu totul altfel: “ai senzația că acele bețigașe de recoltare îți ajung în creier și până în stomac”. La primul test, care le-a trimis nonșalanță în spital, n-au simțit nimic. Și, mai mult decât atât, n-au fost anunțate înainte să nu bea apă sau să nu spele pe dinți, așa cum li s-a spus în spital, pentru testele care au ieșit negative.

Este supărată și pentru că soțul și socrul ei au trebuit să stea în concediu medical impus de izolare, plătit cu 75% din venitul lor lunar.

În rest, mai spune doar atât: “Sănătate și Doamne ajută la toată lumea!”

Noi întrebăm trei lucruri: CINE RĂSPUNDE? CINE VA FI DEMIS? CINE ÎȘI DĂ DEMISIA?

Din motive lesne de înțeles, protejăm identitatea interlocutoarei noastre, care este însă dispusă să ofere toate aceste date, în cazul în care îi vor fi solicitate de autorități.