“S-au cam lăsat așteptați anul acesta, dar deschidem sezonul cu prima floare a bujorului de stepă! Vă așteptăm în perioada următoare să vizitați Rezervația de bujori din Zau de Câmpie cu rugămintea de a respecta indicațiile din zonă”.
Acesta este mesajul de pe pagina oficială de Facebook a Rezervatiei Naturale – Bujorul de Stepă România.
Bujorul de stepă este o plantă extrem de firavă, care cândva exista în Europa, însă treptat a dispărut, fiindcă moare imediat dacă este culeasă pentru a fi pusă în vază, iar pentru a o înmulţi este nevoie de o atenţie specială.
Bujorii de stepă de la Zau de Câmpie înfloresc în perioada aprilie-mai, uneori până în iunie, depinde de temperatură, rămân înfloriţi doar şapte zile, au o înălţime de 10-30 de centimetri şi au florile de culoarea roşu aprins.
În fiecare an, în luna iunie, bujorul îşi termină ciclul de înflorire, îşi pregăteşte sămânţa, iar custodele are sarcina de a o urmări foarte atent când ajunge la maturitate, pentru a o recolta atunci când aceasta are o culoare maronie spre negru, nici mai devreme, nici mai târziu. De la plantare şi până la înflorirea bujorului este o perioadă extrem de lungă, cuprinsă între 7 şi 14 ani, în funcţie de altitudine.
În urma studiilor efectuate la Zau de Câmpie s-a ajuns la concluzia că planta nu trebuie niciodată tăiată, pentru că într-un an îşi asigură hrana pentru anul următor, o stochează în nişte bulbi de pe tulpină. Se pare că aceasta a fost greşeala fatală comisă de oameni, care a dus la dispariţia acestei specii din Europa.
Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost expusă la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei. Bujorul de stepă se presupune că a ajuns la Zau de Câmpie acum 10.000 de ani, în perioada postglaciară. Înainte, arealul de răspândire era mult mai mare, nu doar în zona Zaului de Câmpie, ci şi în apropiere de Varna, în Bulgaria.
foto: https://www.facebook.com/bujoruldestepa/
