La casa din Brădățelu a prințului Dimitrie Sturdza ajungi destul de ușor, pe drumul care duce de la Ibănești spre Lăpușna, dar greul vine din emoția firească a întâlnirii cu descendentul domnitorului Moldovei, acum unul dintre cei mai bogați români, deținător al brandului elveţian de cosmetice „Déesse”.
Știi că, dacă ai noroc, îți va povesti despre prietenia cu Ilie Năstase și cu Ion Țiriac, dar și despre relația specială cu Simona Halep, cea pe care a ajutat-o chiar la începutul carierei și pentru care marea tenismenă îi este și acum recunoscătoare. Prințul Sturdza a primit din partea a doi foști președinți ai României propunerea de a fi prim ministrul României, pe care a refuzat-o elegant. Dar a rămas atent la realitățile românești.
În fața conacului de pe Valea Gurghiului te aștepți ca poarta imensă din lemn să aibă dincolo de ea rigori aristocrate și gândurile încep să-ți fie confirmate odată cu momentul în care un buton pare că te-ar fi lăsat în curte.
În prispa casei, gazdele locului, cei care și peste an au grijă de domeniul Prințului sunt asemeni tuturor oamenilor de prin părțile Gurghiului. Îmbujorați de soare și de vânt și mereu bucuroși de oaspeți.
Nu peste multe minute, dar fix la ora despre care am vorbit că ne vom întâlni, Alteța Sa a apărut în livingul cu șemineul ce avea deja focul pregătit și am început să vorbim ca și cum ne știam de ani mulți. Despre Telemeaua de Ibănești a fraților Todoran, despre IRUM-ul și tractoarele lui Mircea Oltean, despre brandul Benedek în medicina românească, a căror clinică a vizitat-o și despre care spune că poate concura cu orice spital din lume.
Uitasem că nu ne-am adresat cu apelativul “Alteță”, dar am făcut-o repede, cu prima ocazie a poveștilor ce continuau, chiar pe drumul din casă spre Muzeul Vânătorii, așezat frumos în curtea conacului.
Muzeul este marea bucurie a Prințului, ce are sute de trofee de vânătoare aduse aici din toată lumea. Și despre vânătoare, prințul Sturdza ne spune că trebuie să fii plin de fair play, să respecți animalul și pe cei cu care ești alături.
Muzeul adună sute de exemplare vânate de mâna Prințului și de bunii lui prieteni, aristocrații Europei, în peste 25 de ani și cam peste tot prin lume. În Africa, Siberia, Asia sau pe cele două continente ale Americii. De Europa, nici nu mai vorbim.
Am realizat acest interviu cu Prințul Sturdza cu gândul celui care n-a fost la vânătoare decât odată și nici atunci pentru a vâna, ci pentru că așa s-a nimerit, ca în ziua respectivă să aibă o discuție cu un pasionat al pândei la mistreți, care l-a convins să i se alăture și a rămas abandonat într-un observator, la -10 grade.
Dar experiența a fost suficient de intensă cât să mă fi determinat să-mi fac promosiunea că mă apuc de vânătoare. Și dacă pe lângă Sovata a fost așa, cum o fi la vânatoarea de buffle, cu un trofeu pe care îl vedeți imediat, despre care Prințul Sturdza ne spune că l-a pândit peste 20 de nopți și că era să-l omoare. L-a dovedit doar după patru gloanțe, dar și atunci greu și s-a prăbușit la doar doi metri de el.
Vizionare plăcută!
imagine/editare video: Andrei Mihaly
