Briena Stoica este laureată, în 2018, a Premiului MERITO pentru Excelență în Educație. Este profesor titular la Colegiul Naţional Al. Papiu Ilarian din Târgu-Mureş și a fost profesor de limba engleză, în cadrul UBB Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Cluj Napoca, extensia Târgu Mureș.
Experiența profesională a Brienei Stoica include activități de facilitator în atelierul de gândire critică din cadrul conferinței SuperTeach Tîrgu Mureș, coordonator al The Socratic English Club, coordonator al Clubului de Dezbateri Mindbusters al CN Al. Papiu Ilarian, Cambridge Speaking Examiner pentru YLE , KET,PET, FCE,CAE,CPE,ILEC,BEC.
Profesoara de la Papiu a participat la cursuri organizate de Harvard School of Education, Finnish Teacher Training Centre, precum și la seminarii de instruire pentru Cambridge Speaking Examiners
Briena Stoica are studii de cercetare doctorală, în cadrul Facultății de Litere și Arte, de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, precum și un stagiu de cercetare doctorală la Northampton University, School of Arts, Departament of Cultural Studies, Marea Britanie.
Studiile de Masterat le-a făcut în specializarea “British and American Cultural Studies”, la Sibiu, acolo unde a absolvit și Facultatea de Litere, specialitatea engleză-română.
Profesorul MERITO a acordat un interviu, în exclusivitate pentru mures.ro
Reporter: Sunteți instructor de dezbateri academice și susțineți cursuri opționale de „Dezbatere, oratorie și retorică”. Inhibați sau dezinvolți? Cum i-ați caracteriza pe elevii din Târgu Mureș, în privința exprimării opiniilor proprii?
Briena Stoica: Cu siguranță nu voi eticheta elevii ca fiind fie inhibați, fie dezinvolți. Dintre cei doi termeni “dezinvolt” pare a fi cel pozitiv însă dezinvoltura trebuie fundamentată întotdeauna pe o temelie solidă de cunoștințe. Altfel, devine impostură. Elevii cu care lucrez nu sunt inhibați însă nu au exercițiul argumentării suficient dezvoltat. De aceea la curs facem diferența între a emite păreri și a construi un argument. În acest sens îi încurajez întâi de toate să citească, să fie informați. Ca să îi susțin în acest demers am inițiat în acest an școlar la Colegiul Papiu un Club de lectură și dezbateri în limba engleză pe care l-am numit “The Socratic English Club” în cadrul căruia construim un dialog bazat pe o lectură –bilet de intrare, adică dacă nu ai citit, nu poți să te alături dialogului. Nu sunt mulți cei dispuși la efort suplimentar dar sunt cei care participă sunt niște elevi extraordinari!
Reporter: În câți dintre elevii pe care îi învățati acum oratorie și retorică ați vazuti calitățile necesare liderilor de mâine ai comunității mureșene?
Briena Stoica: Din perspectiva mea un lider trebuie întâi de toate să fie un om de caracter, un om care inspiră prin ceea ce este, care rămâne smerit în ciuda funcției și se înconjoară de oameni mai buni decât el. Mereu le spun copiilor ca nu am văzut niciodată oameni mari care să fie aroganți. Din acest punct de vedere am ajuns să apreciez la elevii mei mai mult gesturile mărunte care vorbesc despre omenia lor decât elocvența în exprimare. Aceasta din urmă poate fi deprinsă prin exercițiu însă un caracter defectuos greu se mai repară. Cu bucurie constat că între elevi sunt potențiali lideri și sper să fie îndreptați și încurajați să își asume responsabilitatea de a conduce comunitatea noastră de mâine.
Reporter: Notele de 10, performanțele dumneavoastră excepționale și mai apoi locurile întâi obținute împreună cu elevii dumneavoastră, vă definesc ca un profesor de excepție. Sunteți un „vânător de performanțe”, sau acestea vin de la sine?
Briena Stoica: Aș avea obiecții cu privire la ceea ce mă definește ca profesor. Nu notele foarte bune ale elevilor mei, performanțele de la concursuri și olimpiade școlare sau certificatele de limbă luate cu note maxime sunt măsura muncii mele. Mă bucur de fiecare elev care sub îndrumarea mea își depășește limitele. Uneori asta înseamnă că va ajunge pe podium, alteori că de la 5 a ajuns la 7. Când un elev timorat și cu trac se transform într-un elev curajos, cu discurs argumentat știu că munca mea este eficientă și că obiectivul meu- de a ajuta elevul să-și depășească limitele – a fost atins. Nu de puține ori am avut bucuria să văd astfel de transformări.
Reporter: Sunteți caracterizată că fiind dascălul perfect. Ce înseamnă, de fapt, perfecțiunea sau excelența la catedră?
Briena Stoica: Nicidecum nu sunt dascălul perfect! Presupun că diploma de profesoara ideală primită de la o fostă generație de elevi v-a inspirat în această formulare, etichetă pe care ei, evident, s-au străduit să o argumenteze. Cu toate acestea, fără îndoială că nu sunt pe măsura așteptărilor tuturor elevilor mei, unele ore îmi ies mai bine ca altele și nu de puține ori îmi reproșez că nu pot face mai mult pentru unii din elevii mei. Ceea ce sunt azi ca profesor este rezultatul interacțiunii dintre elevi și profesorul lor. Lucrez cu elevi care în general vor să învețe, vor să se perfecționeze, au vise și le urmăresc cu perseverență. Eu sunt un profesor care are încă multe neclarități, întrebări și îndoieli. De aceea citesc mult și caut să mă perfecționez mereu. Am participat la orice curs m-a ajutat să devin un profesor mai bun, citesc cărți avându-mi elevii în minte, pescuiesc orice mi se pare interesant dintr-o conversație, dintr-un film sau postare pe Facebook pentru a transmite apoi și elevilor mei ceea ce am găsit. De exemplu așa am creat o serie de lecții pe baza unui speech peste care am dat întâmplător pe Facebook, ținut de un fost premier al Marii Britanii , David Cameron. Eu văd că elevii funcționează pe principiul Do ut des – cum să le cer să fie entuziaști pentru învățare, curioși, dispuși să depună efort dacă eu sunt plafonată, plictisită și lipsită de entuziasm?
Reporter: Ați reușit să influențați în mod decisiv viață vreunui elev din cei cărora le-ați predat, în decursul anilor?
Briena Stoica: Alături de mulți colegi care se bucură de onoarea de a amprenta parcursul elevilor lor, pot și eu să spun că interacțiunea cu ceea ce le-am oferit i-a sprijinit în a-și stabili o direcție. Îndeosebi aș menționa elevii care au trecut prin training-ul de dezbateri și care prin urmare s-au hotărât să urmeze dreptul și aici aș numi pe Bianca Florea, Mihnea Tirnovan, Cristian Moldovan, Anca Sampetrean. Aceștia, deși erau la un profil real, au fost fascinați de arta argumentării iar acum studiază sau au absolvit dreptul. Sigur că mi-ar plăcea să cred că am contribuit măcar puțin la formarea caracterului elevilor mei și că impactul lor în societate va fi semnificativ mai bun. Sunt elevi ca Andreea Pop, Alex Buna, Adrian Iliescu și alți câțiva cu care păstrez legătura și ne vedem la o cafea de câte ori avem ocazia deși primii doi sunt studenți în Anglia.
Reporter: Sunteți mama a trei copii. Cât de des va gândiți la ei, în momentul în care vă pregătiți pentru clasă?
Briena Stoica: Cu siguranță că ipostaza de mamă și cea de profesor se întrepătrund și, chiar dacă aș vrea, nu resușesc sa separ suficient de bine cele două roluri. Ceea ce îmi doresc este însă să îmi fie aproape elevii și să le ofer certitudinea că sunt acolo de dragul lor. Nu sunt un profesor-entertainer dar sunt conștientă că dacă nu ne simțim bine în sala de clasă, învățarea nu are loc la parametrii optimi. Așa cum acasă dacă mama e supărată și nervoasă întreaga atmosferă e apăsătoare și tensionată și în sala de clasă profesorul crează o anumită ambianță și setează cadrul emoțional în care va interacționa pe parcursul orei cu elevii. Mă străduiesc și acasă și la școală să fiu senină și binevoitoare. Nu reușesc întotdeauna…
Reporter: Citeam undeva că sunteți persoana care crede în înţelepciunea lui Dumnezeu de a face fiecare lucru frumos, la vremea lui. Care sunt lucrurile frumoase care își așteaptă vremea, în viața profesorului și a omului Briena Stoica?
Briena Stoica: Sunt multe momente când te simți înfrânt ca profesor, când te vezi în ipostaza lui Don Quijote și nu mai ești sigur că ceea ce faci contează, că ești pe drumul bun. Când am primit premiul Merito în urma nominalizării mele de către elevi, am trăit momente de euforie, nu doar pentru privilegiul de a fi alături de oameni valoroși, oameni- resursă de învățare, cât pentru că am primit o confirmare, o validare a muncii mele. L-am considerat un dar ceresc pentru că nu am depus eforturi niciodată cu ochii spre răsplată, ci așa cum elevii mei au simțit, interesul meu a fost întâi de toate să le fiu de folos. Ca mamă am harul de a avea trei copii sănătoși, receptivi și foarte afectuoși. Îmi doresc să îi văd oameni integri, care să știe să discearnă între bine și rău, între valoare și non-valoare și care să își investească viața în lucruri care merită.
Reporter: Sunteți o pasionată de literatură universală. Care sunt, în opinia dumneavoastră, trei cărți pe care nu ar trebui sub nicio formă, să le omitem din lecturile noastre, până la 45 de ani
Briena Stoica: Biblia-o sursă inepuizabilă de înțelepciune. Până aici a fost ușor – apoi aș zice că trebuie citit Dostoievski și Marele Will- William Shakespeare. Este atâta bogație în literatura universală încât comit o nedreptate numindu-i doar pe cei doi autori.
Reporter: Ce ați schimba în învățământul din România și, în mod particular, în învățământul din județul Mureș?
Briena Stoica: Mi-aș dori cel mai mult să dezvoltăm încredere unii în alții, respect pentru muncă și profesionalism. Cred că în mentalul nostru colectiv o traumă lăsată de comunism este suspiciunea, neîncrederea. Nu putem să mișcăm educația înainte decât dacă formăm un cerc de încredere –părinți, elevi, profesori, factori de decizie în educație.
Părinții și elevii de exemplu, ar trebui să fie convinși că suntem specialiști în domeniul nostru și suntem vrednici de încrederea lor iar pentru asta este nevoie de programe de instruire care să treacă dincolo de conținuturi spre formarea de competențe în cariera didactică. De asemenea, dacă mecanismul după care oamenii sunt puși în funcții de răspundere nu este transparent și meritocratic– nu vom reuși să ne tratăm de suspiciune și neîncredere.
Reporter: Conferinţa „Trauma în the Humanities” v-a influențat mult evoluția profesională. Peste 2 luni marcăm 30 de ani de la momentul martie ’90, de la Târgu Mureș. Considerați cauzele conflictului de atunci stinse total? Credeți că elevii dumneavoastră vor reuși să facă uitate acele tipuri de conflicte?
Briena Stoica: În martie 90 împlinisem 10 ani. Atunci ca și acum am fost atât de mirată că astfel de polarizări pot să existe. Bunicul meu, român get-beget, citea și vorbea ungurește fluent, prietenele mele erau jumătate maghiare, școala începea și se termina în două limbi. Cred că un conflict nu poate fi stins total dacă ne uităm spre trecut, doar dacă privim în viitor. Elevii sunt copiii părinților lor și narațiunile de acasă sunt conflictuale. De aceea școala ar tebui să fie spațiul în care românii și maghiarii să formeze comunități. Diferiți dar împreună – așa ar trebui să privim înainte, zic eu.
Reporter: Cum definiți analfabetismul funcțional și în ce măsură credeți că acesta este prezent sau nu la elevii din Târgu Mureș?
Briena Stoica: Analfabetismul funcțional este definit ca incapacitatea de a înțelege un text deși acesta poate fi citit cursiv. Analfabet funcțional este acel elev care s-a obișnuit să citească, ba chiar să memoreze fără să înțeleagă cu adevărat textul. De exemplu poți memora o lecție la geografie în clasa a 5a care conține următorii termeni: rift, zonă de fosă, dorsal, abisal etc fără ca elevul să cunoască de fapt semnificația acestor cuvinte. Nu am o statistică referitoare la Tîrgu Mureș dar cu siguranță această desenzibilizare față de cuvinte noi am constatat-o și eu. Dacă elevii parcurg un text și se poticnesc uneori în cuvinte necunoscute primul reflex nu este să încerce să le deducă din context, să le intuiască sau să le caute în dicționar ci, cel mai adesea, să le ignore. Elevii sunt pragmatici- ei fac ce li se cere pentru a obține nota iar, uneori, tot ce li se cere este să reproducă din memorie- nu să înțeleagă. De aceea, noi profesorii trebuie să fim vigilenți ca să facilităm cu adevărat învățarea și să evităm capcanele.
Reporter: Sunteți mulțumită de orașul Târgu Mureș, la modul general? Care credeți că sunt primele trei lucruri care trebuie schimbate?
Briena Stoica: Soțul meu e sibian, și eu am locuit cațiva ani buni în Sibiu, o scurtă vreme am locuit în Anglia și tot în Tîrgu Mureș e acasă. Nu pentru că e orașul perfect dar are avantajele lui. Dacă mă întrebați de schimbări mă voi gândi la ce mă afectează cel mai puternic.
În primul rând mi-ar plăcea să fie trasee în natură, în apropierea orașului, pe care să ne plimbăm cu copiii sau să mergem cu bicicleta fără să ne fie teamă de urși sau de câini lăsați liberi în afara curților.
Mi-ar plăcea ca zona industrială a orașului să fie clar delimitată de zonele de locuit. Estetic orașul suferă din cauza lipsei unei viziuni clare în privința destinației anumitor spații. Sigur, avem din nou o moștenire și în această privință dar privesc cu optimism într-un viitor în care cenușiul blocurilor va fi înlocuit de culoare.
Autobuze școlare care să preia elevi din cartiere și zonele limitrofe ar decongestiona semnificativ orașul și ar reduce poluarea. Dacă părinții ar ști că au la dispozitie trasnsport în siguranță pentru copiii lor, nu ar apela fiecare la mașina proprie.
Reporter: Veți face vreodată politică?
Briena Stoica: Englezii au o vorbă: “never say never” adică niciodată să nu spui niciodată. Totuși acum aș spune că nu. Politica în general este un mix de adevăr și minciună, de zone gri de care mă feresc pentru că integritatea este o valoare pe care o prețuiesc mult. De aceea îi admir pe cei care intră în arena politică și rămân consecvenți cu principiile lor. Să rămâi drept și să îți asumi decizii este admirabil.
