Judecătorul Andreea Ciucă este la al doilea mandat de Președinte al Curții de Apel Târgu Mureș, obținut prin concurs în anul 2020.
La ambele examene pentru acest post a obținut cea mai mare medie din țară, dintre cei peste 100 de judecători care s-au înscris la concurs.
Andreea Ciucă este și Preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România.
Anterior funcției de Președinte al Curții de Apel Târgu Mureș, a fost Președinta Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal – Curtea de Apel Târgu Mureș, Judecător la Curtea de Apel Târgu Mureş, Judecător la Tribunalul Mureş, cu grad de Curte de Apel, Judecător la Curtea de Apel Târgu Mureş, detaşat la Tribunalul Mureş, Preşedintele Tribunalului Mureş, judecător la Curtea de Apel Târgu Mureş, detaşat la Tribunalul Mureş, Judecător la Tribunalul Mureş, Judecător la Judecătoria Târgu-Mureş, dar și Avocat.
A fost prezentă la seminarii şi conferinţe, naţionale şi internaţionale, în calitate de expert, organizator sau participant, dar este și membru al Rețelei Judiciare Române în materie civilă și comercială.
Este corespondent comunitar și Doctor în Drept.
A obținut calificări de formator I.N.M., auditor E.N.M. Paris, cu atributul „EXCELENT”.
A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” – Cluj-Napoca, cu media 9,89.
A urmat specializări la Ministerul Justiţiei, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Institutul Naţional al Magistraturii, Ecole Nationale de la Magistrature – Paris, Facultatea de Drept – Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Reporter: Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră de judecător?
judecător Andreea Ciucă: Răspunsul la această întrebare trebuie să aibă în vedere atât chestiunile interne, de esență, ale magistratului și sistemului, cât și chestiunile externe, care țin de tot ce s-a întâmplat în această perioadă în societate.
Pentru că justiția, ca orice compartiment al societății, este influențată într-o oarecare măsură de ceea ce se întâmplă în societate.
Dar, m-ați întrebat de aceste provocări și aș vrea să vă spun ceea ce cred eu că a fost elementul cel mai profund al acestor ani: acela de a da o hotărâre care să fie deopotrivă legală și dreaptă.
Poate părea un slogan, dar credeți-mă că nu este. Nu te poți manifesta cu satisfacție profesională, nu poți spune că ești liniștit, doar pentru faptul că hotărârea pe care pronunțat-o este legală.
Ea trebuie să fie, în egală măsură, dreaptă.
“Ai nevoie de muncă, bună credință și “fleacul” acela care se numește talent”
Reporter: Ați devenit președinte al Curții de Apel Târgu Mureș cu cea mai mare medie, dintre cei peste 100 de judecători care au susținut acest concurs. Există o rețetă a succesului în magistratură?
judecător Andreea Ciucă: Vă spun mai întâi o chestiune de acuratețe. Am dat de două ori examenul pentru funcția de președinte al Curții de Apel Târgu Mureș, pentru că mandatul din fruntea instanței durează trei ani și, potrivit legii, ai dreptul la maximum două mandate în aceeași funcție de conducere.
Așadar, am dat de două ori acest examen, iar ultimul s-a terminat în luna august a anului trecut. Sunt 16 Curți de Apel din țară, iar aceste examene sunt organizate pentru toate funcțiile de conducere vacante la momentul respectiv, de la nivelul Curților de Apel, Tribunalelor, Tribunalelor Specializate și Judecătoriilor.
Așa se face că, de regulă, sunt peste 100 de candidați, având în vedere numărul funcțiilor vacante la momentul organizării examenului.
Cum spuneam, am dat de două ori acel examen și atât pentru primul mandat, cât și pentru al doilea, așa este, dintre candidații care s-au prezentat în acele sesiuni, am obținut media cea mai mare pe țară.
Rețeta este atât de complexă, dar în același timp atât de simplă: muncă, bună credință și “fleacul” acela care se numește talent, ca să parafrazez un clasic.
“Justiția constituie un serviciu public. Și nu am uitat acest lucru nicio clipă”
Reporter: Care este firul roșu al proiectului prin care manageriați Curtea de Apel Târgu Mureș?
judecător Andreea Ciucă: Există un mănunchi de fire roșii, că tot suntem în perioada Mărțișorului.
Toate acestea converg înspre aceeași idee: o dezvoltare a instanței, din mai multe puncte de vedere. Eu am crezut și cred mereu că această idee trebuie să fie comunicarea.
E foarte important să vorbești cu oamenii, chiar în contextul în care ești conștient că anumite decizii pe care le iei în calitate de conducător sunt nepopulare.
N-ai cum să te faci tot timpul plăcut. Dar această comunicare este un semn al respectului. Acesta este sensul în care am structurat mereu activitatea mea în calitate de conducător.
Și apoi, bineînțeles, seriozitatea și n-am cum să despart de toate acestea munca. Și pentru mine și pentru cei care cu care colaborez, una dintre principalele idei pentru anul 2020 a fost să păstrăm, pe cât se poate, în aceiași parametri temporali activitatea Curții de Apel și a instantelor din aria noastră de competență.
Nu voi intra în amănunte, dar îmi fac o datorie de onoare din a spune că, în pofida greutăților pe care le-am întâmpinat în perioada stării de urgență și apoi în perioada de alertă, durata medie a proceselor s-a păstrat aproximativ în aceeași parametri ca în anul anterior.
Colegii mei au acceptat fără discuție să lucreze în mod normal în luna iulie, deci jumătate din vacanța judecătorească.
Mulți dintre ei și-au fixat termene chiar și în luna august. De asemenea, au fost de acord să scurteze imediat după terminarea stării de urgență termenele si să mărească numărul dosarelor pe ședința de judecată.
Justiția constituie un serviciu public. Și nu am uitat acest lucru nicio clipă.
“Această izolare a tins să ne îndepărteze unul de altul”
Reporter: A fost perioda pandemiei o piatră de încercare, inclusiv la nivelul profesiei de judecător și al poziției de conducător al instanței?
judecător Andreea Ciucă: A fost o perioadă în care unele lucruri au mers spre bine, altele ne-au făcut chiar mari probleme.
Odată pentru ceea ce trăiește sistemul ca atare, pentru ceea ce trăim noi, ca judecători și ca oameni. Asta pentru că n-ai cum să desparți judecătorul de om.
Și au fost și chestiunile care vin din afara sistemului. Această pandemie n-a fost provocată nici de sistemul judiciar, n-a fost provocată nici de situația din țara noastră ci este o boală la nivel mondial și care a avut efecte în cascadă și în privința activității noastre.
Asta într-un cadru obiectiv.
La nivel subiectiv, au fost o serie de chestiuni în schimbare și acest proces de adaptare a adus greutățile lui. A fost nevoie de ședințe pe calupuri orare.
A fost apoi modalitatea de a comunica unii cu alții și să stiți că n-a fost ușor să susținem comunicarea prin intermediul aparatelor electronice, chiar dacă audierile la distanță, la nivelul Curții de Apel Târgu Mureș, erau deja folosite încă din anul 2019.
Am început să ne obișnuim cu tehnica și chiar dacă nu ne place în mod deosebit, trebuie să ne adaptăm.
De asemenea, având programul INFO DOSAR dezvoltat la toate instantele din aria de competență a Curții de Apel, am putut respecta ceea ce a recomandat Asociația Europeană a Judecătorilor și anume schimbul de acte pe cale electronică și consultarea dosarului pe cale electronică.
În fine, am observat că această izolare a tins să ne îndepărteze unul de altul. Poate am devenit mai circumspecți și alteori mai irascibili.
“…să dezlegi cumsecade o problemă juridică extrem de complexă”
Reporter: Există o cauză pe care ați judecat-o și care v-a marcat în mod pozitiv?
judecător Andreea Ciucă: Există foarte multe cauze de care îmi aduc aminte cu drag, pentru satisfacția de a fi rezolvat niște probleme juridice de o complexitate ieșită din comun.
Să stiți că aceste lucruri îți dau o mare bucurie, dacă ești pasionat de această profesie. Și mulți colegi au această pasiune.
Îți dă o bucurie nu numai posibilitatea cu care te-a învestit profesia, ci și faptul efectiv că ai reușit să dezlegi cumsecade o problemă juridică extrem de complexă.
Cu toate acestea, dacă ar fi să aleg câteva cauze care mi-au rămas dragi, cu sensul de rigoare evidentă al acestui cuvânt, m-aș gândi mai degrabă la unele care mi-au atins și sufletul.
Adică nu este nici poveste, nu este nicio idee romanțată de telenovelă ci sunt cauze în care simți că ai făcut ceva mai mult decât să aplici legea, în sensul bun al cuvântului, echilibrat și respectând principiile dreptului la un proces echitabil.
Acelea sunt, cred, adevăratele cauze care te marchează, dar cu care te întâlnești în destul de puține dăți într-o carieră.
“Vor exista cauze ușoare, care vor fi soluționate de un robot”
Reporter: Un judecător este, dincolo de sala de la instanță, un om. Cu pasiuni, cu trăiri, cu propria viață. Cât de uman poate rămâne un judecător?
judecător Andreea Ciucă: Un judecător trebuie să fie uman. Faptul că ești judecător nu te face și nici nu-ți îngăduie să-ți pierzi umanitatea.
Poți să fii om, cu pasiunile tale, cu credința ta, pe care nimeni nu te face să ți le negi. Dar, în sala de judecată, când ești în fața omului și apoi când pronunți hotărârea, trebuie să rămâi judecător și să ții seama de acele aspecte care îți definesc activitatea.
Deși, nu putem să uităm că se tinde spre o digitalizare a justiției și nu doar din perspectiva programelor informatice pe care le aplică.
Sunt chiar manifestări internaționale care abordează această perspectivă a soluționării cauzelor deosebit de ușoare, printr-un program electronic.
Cu alte cuvinte, de către un robot. Asta va fi o discuție a viitorului, dar la acest moment eu vă spun că nu-ți poți permite, asta dacă vrei să-ți faci meseria în parametri legali, să fii robot.
“O justiȚie lipsită de independență înseamnă că astăzi judecam după cum vrea cineva de la putere”
Reporter: Sunteți și Preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România. Care este marea provocare a acestei funcții?
judecător Andreea Ciucă: Asociația Magistraților din România este cea mai veche asociație a judecătorilor și procurorilor.
Vreau să vă spun că, de când știu eu această asociație, mă refer la forma ei de organizare de după 1990, principala activitate, principalele luări de poziție și principalele efecte pe care am dorit sau am reușit sa le obținem au ținut și țin de independența justiției.
De câte ori vorbesc despre acest concept, amintesc faptul că nu o facem ca să ne asigurăm nouă o poziție de elită.
Nu este vorba despre voința ca noi să fim undeva cu totul deasupra și nimeni să nu ne spună nimic. Nu! Conceptul acesta de independență a justiției, care cum bine știm nu a fost inventat nici de magistrații români, nici de societatea românească, slavă Domnului a apărut odată cu separația puterilor. Independența îți creează o condiție și un fundament necesare pentru ca justiția să se înfăptuiască fără comandă.
Din 1990 încoace luptam într-una, nu pentru a elimina, pentru că nu este posibilă suprimarea în totalitate, ci pentru a para influențele celorlalte puteri, în sensul intenției acestora de a atinge sau chiar a șubrezi independența justiției.
Acesta este lucrul cel mai important, pentru că o justiție lipsită de independență înseamnă că astăzi judecăm după cum vrea cineva de la putere sau în stilul justiței populare din căminul cultural, despre care știm că se practica în anumite momente istorice.
Provocarea în calitate de președinte al unei asociații a magistratilor este clară. În primul rând, să ai curajul să spui lucrurilor pe nume în spațiul public, explicându-le. Apoi, să folosești aceeași unitate de măsură atunci când este vorba de aceeași interferență, indiferent care este puterea care a cauzat-o, sau care este reprezentantul acelei puteri.
“Profesia de judecător este o misiune”
Reporter: Care este sfatul pe care îl dați tinerilor care doresc să urmeze o carieră în magistratură?
judecător Andreea Ciucă: Magistratura este foarte frumoasă, cu suișurile și coborâșurile ei.
Dacă mă întrebați, n-aș face altceva, în cazul în care aș lua-o de la capăt, din punct de vedere profesional.
În condițiile vremurilor de astăzi, în care ni se spune și auzim mereu: “tu contezi, pune-te pe primul loc pe tine, iubește-te”, le-aș spune tinerilor să aibă grijă la un aspect definitoriu. Să nu devină egoiști, egocentrici și să știe că lumea nu se învârte în jurul nostru, ca persoană.
E vorba de buna credință a echilibrului și a muncii, care împreună fac, practic, din acestă profesie, o misiune.
