Elementul de patrimoniu cultural imaterial „Horitul, horile şi horitorii din Câmpia Transilvaniei” a fost inclus în Inventarul național al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial, dosarul de înscriere fiind redactat de experții din cadrul Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a Ministerului Culturii.
Cercetarea întreprinsă de Dr. Mircea Cîmpeanu, membru al Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, în Câmpia Transilvaniei, între anii 2013-2018, localizează un important și mai puțin cunoscut areal în care horitul este încă de actualitate. Pe parcursul cercetărilor efectuate sub egida Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, cu ajutorul referenților culturali locali, au fost identificați și intervievați peste 50 de horitori, de la care au fost înregistrate mai mult de 100 de hori, repertoriul obținut constituind conținutul a cinci albume muzicale Compact Disc, cu titlul „Horitori din Câmpia Transilvaniei” dar și un important material de analiză pentru proiectul de înscriere în Inventarul Național al elementelor vii de patrimoniu cultural imaterial.
Elementul este răspândit în Câmpia Transilvaniei, situată în zona centrală a Podişului Transilvaniei şi împrejurimile acesteia, pe teritoriul judeţelor: Cluj, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Sălaj, Maramureș. Comunităţi reprezentative cunoscute pentru practicarea elementului tradiţional al horitului: com. Ceanu Mare – satele Boian, Bolduţ, Iacobeni (CJ), comuna Frata – satele Bercheşu, Poiana Frăţii (CJ), Miheşu de Câmpie, Sărmaşu, Zau de Câmpie (MS), Târlişua, Şieu, Valea Ţibleşului (BN), Valea Almașului (SJ), Ţara Lăpuşului (MM).
Horitul este reprezentat de interpretarea vocală în stil tradițional a unei specii muzicale lirice arhaice, specifice, cu funcţie comunicativă a sentimentelor, gândurilor și stărilor sufleteşti. Prin interpretarea horilor, de multe ori în singurătate, horitorul își alină tristețea, amărăciunea, supărările și dorurile, conținutul și mesajul horilor fiind o reflectare firească a vieții grele, trăite de oamenii simpli, în timpurile îndepărtate.
